DIN NOU CĂTE CEVA DESPRE POLITEŢE SAU RESPECT (XI)

Oare de ce a avut Isus o asemenea atitudine ? Probabil datorită faptului că era conştient de încărcătura emoţională pe care-l are fiecare cuvant. Această încărcătură emoţională n-ar trebui să ne modifice atitudinea dacă am cunoaşte normele elementare ale politeţii. N-am fii tentaţi aşa de repede să punem mâna pe piatră, nu-i aşa ? Chiar dacă totul sună utopic sau siropos, nu cred că există o altă sursă de supravieţuire. Întreaga lume se scufundă deja în marasmul creat de propriile ei iluzii. Dacă nu mă înşel, materialismul şi cinismul n-au absolut nimic comun cu respectul, nu-i aşa ?


Sărăcia sufletească a făcut şi va face mari ravagii şi în viitor atât în rândul celor săraci cu duhul cât mai ales în randul celor isteţi care se zice că sunt şmecheri şi ştiu să se descurce.


Oamenii deştepţi sunt… „oamenii bine, care n-au nevoie de lecţii de bună-cuviinţă ?“ Au toţi aceşti oameni bine cei 7 ani de acasă ?


Să-mi fie cu iertare, dar după părerea mea, politeţea, buna-cuviinţă, nu are nimic comun cu inteligenţa, cu cultura. Cu avuţia nici atât. Un arhimilionar cu o vastă cultură perceput de unii ca un „om bine“ poate fi în realitate doar un om grosolan şi stupid pe deasupra. Din nefericire lipsa de politeţe poate fi constatată din ce în ce mai mult şi în cercurile de intelectuali. De multe ori un om asa zis simplu şi nevoiaş, poate fi mai cuviincios decât un profesor universitar sau chiar decât un preşedinte de …