De la lume adunate... Diogene

Despre Diogene din Sinope am găsit în diverse surse poza de mai sus precum și comentariul următor:


Istoria anecdotică povestește că Diogene umbla în plină zi cu felinarul aprins pe străzile Atenei. La întrebarea: „de ce ?“, a răspuns: „Caut un om !“ Să fi fost vorba despre un om onest ?

Vom înțelege bine acest răspuns, dacă vom ști că filozoful grec predica munca, egalitatea între cetățeni, desființarea sclaviei, simplitatea moravurilor etc. și socotea, pe vremea lui, în Atena huzurului și a decadenței, că foarte puțini ar merita, în lumina ideilor sale generoase și înaintate, să fie numiți oameni.

Cuvintele lui Diogene se mai explică și prin atitudinea lui retrasă, puțin sociabilă, fapt pentru care era poreclit „mizantropul“.
Lampa lui Diogene servește de atunci ca termen de comparație, pentru a ilustra o situație asemănătoare. De pildă, Dostoevski vorbind de unul care era foarte avid de noblețe, spune: „o căuta cu lanterna, ca Diogene“. 

Cu alte cuvinte, a fi domn este o întâmplare, a fi om însă e lucru mare.  

De la lume adunate... Dalila și Samson

«Când vezi piatra ce nu simte nici durerea și nici mila,

  De ai inimă și minte, feri în lături, e Dalila !»

(M. Eminescu)

Dalila este un nume care a devenit sinonim cu o trădătoare, cu femeia fatală care, prin influența ei periculoasă, poate prăbuși pe bărbații cei mai tari.

Redau mai jos pentru cei interesați textele din Biblie privitoare la „relația“ (raportul de compatibilitate) dintre Samson și Dalila. 

Prietenul cititor, dacă va citi cu atenție textul biblic ce urmează va regăsi, după preceptul lui Horațiu, ceea ce e de folos, amestecat cu ceea ce e plăcut.

Judecatori 16:

1 Samson a plecat la Gaza; acolo a văzut o curvă, şi a intrat la ea.

2 S-a spus oamenilor din Gaza: Samson a venit aici. Şi l-au înconjurat, şi au pândit toată noaptea la poarta cetăţii. Au stat liniştiţi toată noaptea, şi au zis: Când se va lumina de ziuă, îl vom omorî.

3 Samson a rămas culcat până la miezul nopţii. Pe la miezul nopţii, s-a sculat, şi a apucat porţile cetăţii cu amândoi stâlpii, le-a scos împreună cu zăvorul, le-a pus pe umeri, şi le-a dus pe vârful muntelui din faţa Hebronului.

4 După aceea, a iubit pe o femeie în valea Sorec. Ea se numea Dalila.

5 Domnitorii Filistenilor s-au suit la ea, şi i-au zis: Înduplecă-l, şi află de unde-i vine puterea lui cea mare şi cum am putea să-l biruim, ca să-l legăm şi să-l slăbim, şi-ţi vom da fiecare câte o mie o sută de sicli de argint.

6 Dalila a zis lui Samson: Spune-mi, te rog, de unde-ţi vine puterea ta cea mare, şi cu ce ar trebui să fii legat ca să fii biruit.

7 Samson i-a zis: Dacă aş fi legat cu şapte funii noi, care să nu fie uscate încă, aş slăbi şi aş fi ca orice alt om.

8 Domnitorii Filistenilor au adus Dalilei şapte funii noi, neuscate încă. Şi ea l-a legat cu funiile acestea.

9 Iar nişte oameni stăteau la pândă la ea, într-o odaie. Ea i-a zis: Filistenii sunt asupra ta Samson! Şi el a rupt funiile, cum se rupe o aţă de câlţi când se atinge de foc. Şi astfel n-au ştiut de unde-i venea puterea.

10 Dalila a zis lui Samson: Vezi, ţi-ai bătut joc de mine, mi-ai spus minciuni. Acum, te rog, arată-mi cu ce trebuie să fii legat.

11 El i-a zis: Dacă aş fi legat cu funii noi, care să nu fi fost întrebuinţate niciodată, aş slăbi şi aş fi ca orice alt om.

12 Dalila a luat nişte funii noi, şi l-a legat cu ele. Apoi i-a zis: Filistenii sunt asupra ta, Samson! Iar nişte oameni stăteau la pândă într-o odaie. Şi el a rupt funiile de la braţe ca pe o aţă.

13 Dalila a zis lui Samson: Până acum ţi-ai bătut joc de mine, şi mi-ai spus minciuni. Spune-mi cu ce trebuie să fii legat. El i-a zis: N-ai decât să împleteşti cele şapte şuviţe de păr din capul meu în urzeala ţesăturii.

14 Şi ea le-a pironit cu un cui de lemn în pământ. Apoi i-a zis: Filistenii sunt asupra ta, Samson! Şi el s-a trezit din somn, şi a smuls cuiul de lemn din pământ cu urzeală cu tot.

15 Ea i-a zis: Cum poţi spune: Te iubesc! când inima ta nu este cu mine? Iată că de trei ori ţi-ai bătut joc de mine, şi nu mi-ai spus de unde-ţi vine puterea ta cea mare.

16 Fiindcă ea îl necăjea şi-l chinuia în fiecare zi cu stăruinţele ei, sufletul i s-a umplut de o nelinişte de moarte,

17 şi-a deschis toată inima faţă de ea, şi i-a zis: Briciul n-a trecut peste capul meu, pentru că sunt închinat Domnului din pântecele maicii mele. Dacă aş fi ras, puterea m-ar părăsi, aş slăbi, şi aş fi ca orice alt om.

18 Dalila, văzând că îşi deschisese toată inima faţă de ea, a trimis să cheme pe domnitorii Filistenilor, şi a pus să le spună: Suiţi-vă de data aceasta, căci mi-a deschis toată inima lui. Şi domnitorii Filistenilor s-au suit la ea, şi au adus argintul în mâini.

19 Ea l-a adormit pe genunchii ei. Şi chemând un om, a ras cele şapte şuviţe de pe capul lui Samson, şi a început astfel să-l slăbească. El şi-a pierdut puterea.

20 Atunci ea a zis: Filistenii sunt asupra ta, Samson! Şi el s-a trezit din somn, şi a zis: Voi face ca şi mai înainte, şi mă voi scutura. Nu ştia că Domnul Se depărtase de el.

21 Filistenii l-au apucat, şi i-au scos ochii; l-au pogorât la Gaza, şi l-au legat cu nişte lanţuri de aramă. El învârtea la râşniţă în temniţă.

22 Dar părul capului lui a început iarăşi să crească, după ce fusese ras.

23 Şi domnitorii Filistenilor s-au strâns ca să aducă o mare jertfă dumnezeului lor Dagon, şi ca să se înveselească. Ei ziceau: Dumnezeul nostru a dat în mâinile noastre pe Samson, vrăjmaşul nostru.

24 Şi când l-a văzut poporul, au lăudat pe dumnezeul lor, zicând: Dumnezeul nostru a dat în mâinile noastre pe vrăjmaşul nostru, pe acela care ne pustiia ţara, şi ne înmulţea morţii.

25 În bucuria inimii lor, au zis: Chemaţi pe Samson, ca să ne desfăteze! Au scos pe Samson din temniţă, şi el a jucat înaintea lor. L-au aşezat între stâlpi.

26 Şi Samson a zis tânărului care-l ţinea de mână: Lasă-mă, ca să mă pot atinge de stâlpii pe care se reazemă casa, şi să mă reazem de ei.

27 Casa era plină de bărbaţi şi de femei; toţi domnitorii Filistenilor erau acolo, şi pe acoperiş erau aproape trei mii de inşi, bărbaţi şi femei, care priveau la Samson, cum juca.

28 Atunci Samson a strigat către Domnul, şi a zis: Doamne, Dumnezeule! Adu-ţi aminte de mine, Te rog; Dumnezeule, dă-mi putere numai de data aceasta, şi cu o singură lovitură să-mi răzbun pe Filisteni pentru cei doi ochi ai mei!

29 Şi Samson a îmbrăţişat amândoi stâlpii de la mijloc pe care se sprijinea casa, şi s-a rezemat de ei; unul era la dreapta lui, şi altul la stânga.

30 Samson a zis: Să mor împreună cu Filistenii! S-a plecat cu toată puterea, şi casa a căzut peste domnitori şi peste tot poporul care era acolo. Cei pe care i-a prăpădit la moartea lui au fost mai mulţi decât cei pe care-i omorâse în timpul vieţii.

31 Fraţii lui şi toată casa tatălui său s-au pogorât, şi l-au luat. Când s-au suit înapoi, l-au îngropat între Ţorea şi Eştaol, în mormântul tatălui său Manoah. El fusese judecător în Israel douăzeci de ani.

Prietenul cititor, parcurgând cu atenție și onestitate, textul biblic de mai sus privind „relația amoroasă“ dintre Dalila și Samson poate extrage, după părerea mea, multe învățături. Voi aminti sumar câteva.

Printre altele, se poate pune o interesantă întrebare. Ea se găsește pe siteul, domnului profesor Eilender, site ce poartă numele: www.utildestiut.ro .

Domnul profesor, în contextul articolului Domniei Sale din 14 iunie 2020 se întreabă, de pildă: „Cum şi cui ne descărcăm sufletul?”

Dacă citim cu atenție pasajul biblic de mai sus putem constata că Dalila ar fi fost, în primul rând, un expert în Intelligence din zilele noastre. Ea cunoștea multe trucuri de manipulare din școala vieții. Ea avea un caracter special care făcea orice de dragul banilor. „ O vindea și pe măsa !“, cum ar spune unii oameni de „caracter“ din zilele noastre.

În al doilea rând, în orice moment se dovedește cât este de periculos striptease-ul sufletesc. În unele situații controlul este bun, dar încrederea este mortală ca-n exemplul biblic de mai sus.

În al treilea rând, dacă are timp, prietenul cititor, n-ar trece ușor cu vederea și aspectul privitor la ce înseamnă cicăleala.

Ieremia, un profet al Vechiului Testament din tradiția iudeo-creştină, ne reaminteşte: „Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?”

Presupun că, profetul, nu se referea la inima dispărutului dinozaur sau a strămoşului unora dintre concetățeni, marele pitecantrop reprezentant al lui Homo erectus.

De la lume adunate... Despre deșertăciune

Printre lecturile mele preferate se numără și textele următoare:

Vanitas vanitatum et omnia vanitas (lat. „Deșertăciunea deșertăciunilor, totul e deșertăciune“) – așa începe cartea Eclesiastului, care, în întreg cuprinsul ei, nu-i decât o parafrazare a acestei păreri.

Consemnăm aici și versiunea latină, fiindcă poate fi deseori întâlnită în literatură și publicistică. „Lumea cotidiană e confruntată cu eternitatea în spiritul neiertătorului «Vanitas vanitatum»…“

O celebră poezie a lui Goethe, cu privire la deșertăciunea iluziilor omenești, poartă titlul: Vanitas ! vanitatum vanitas !

Aflăm, referitor la textul de mai sus și următoare:

«Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciune», sunt cuvinte care  uneori sunt citate în grecește sau latinește. Ele vin însă din ebraică ( Haveil havulim hacoil haveil ) și cu ele se începe cartea din Biblie cunoscută sub numele de Eclesiastul. Cartea a fost atribuită regelui Solomon, dar, după cum se pare, ea nu-i aparține, deoarece conține o seamă de aluzii la fapte petrecute cu multe secole după domnia acestui rege. Autorul a rămas anonim. Originea expresiei ar fi în psalmii lui David: „Omul e asemenea deșertăciunii, zilele lui sunt ca o umbră care trece“ (psalmul 144, versetul 4).

Dar parcă mai pline de putere sunt cuvintele din psalmul 103, versetele 14, 15 și 16:

„Căci El ştie din ce suntem făcuţi; Îşi aduce aminte că suntem ţărână.

Omul! zilele lui sunt ca iarba, şi înfloreşte ca floarea de pe câmp.

Când trece un vânt peste ea, nu mai este, şi locul pe care-l cuprindea, n-o mai cunoaşte.“

Sau și mai tari sunt cuvintele neprihănitului Iov:

„Gol am ieşit din pântecele mamei mele, şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat, şi Domnul a luat,  binecuvântat fie Numele Domnului!“

Dar, și-n franceză găsim un provesb asemănător care ne spune că: «Tout passe, tout casse, tout lasse» („Totul trece, totul se prăpădește, totul se istovește“). Cu alte cuvinte tot ceea ce e legat de viața omului nu-i decât vremelnic, șubred, trecător. Din nefericire, cimitirele sunt o... tristă realitate.

O precizare pentru distinsul vizitator al acestui blog

Distinsă Doamnă,

Distinse Domn,

Vă mulțumesc pentru onoarea și răbdarea de a-mi citi opiniile care urmează.

De la început trebuie făcută o precizare. Așa cum zice Marcus Aurelius: „Ceea ce auzi e o opinie, nu adevărul. Ceea ce vezi e o perspectivă, nu realitatea.“ Totul e subiectiv, pare a ne sugera în citatul său Marcus Aurelius. Deci, cred că nu vă este cu supărare că s-ar putea să avem percepții diferite asupra aceleiași realități, nu-i așa ?

Mulțumesc pentru înțelegere.

Sergiu Marius Popilian

De la lume adunate... Educația copilului (I)

Un admirabil autor, Dr. Constantin Colonaș, scria probabil prin anii 40 următoarele, citez:

„E o chestiune de mare gingășie a știi să pătrunzi în sufletul copilului, pentru a-l face  

să rodească acolo, sămânța binelui și a purtărilor alese.”

Norocul autorului menționat a fost acela că: n-a apucat timpurile anilor 50 când se intra în sufletul

ființelor umane cu... bocancii. Despre cele trăite în așa zisele țări civilizate în timpul celui de al II-lea 

Război Mondial sau prin Vietnam s-au scris tone întregi de cărți, dar din nefericire bestia din om nu a

dispărut nici măcar în zilele noastre. De ce? Deoarece a avea milă de cineva este considerat ca fiind

un moment de slăbiciune.

Sistemele religioase, de pildă, prin ciobanii mercenari care le slujesc au alungat pe Dumnezeu din

sufletele oamenilor, mercenarii promovând doar interesele și doctrina celor ce-i plăteau. Așa a

dispărut, după opinia mea, încet dar sigur, afectivitatea sau compasiunea din sufletul uman. Ea a fost

ușor înlocuită cu violența verbală a cuvintelor purtătoare de emoții.  

Sunt de acord cu ideea că educația copilului o face mai întâi familia, apoi școala și societatea. Din ce

motive ? 

„Familia e fundamentul pe care se clădește și se șlefuiește dintru început, tot acel

            conglomerat de atavice porniri pe cari le aduce cu dânsul noul venit. Fi-va oare această operă un

               monument de fală, ori o hâdă alcătuire gata a se  nărui? Asta depinde de meșteșugul cu care familia a știut a

              dura acest prețios monument.”

Din nefericire și azi se mai întâlnesc mentalități distructive de genul „se descurcă el cumva”.  Sunt

gânduri promovate de acele medii familiale care, de pildă, conform unor așa-zise tradiții obligă pe

tânăra de 15 ani să devină mamă. Este tânăra de 15 ani formată să devină cu adevărat mamă? Cu cât

mediul familial este mai curat, cu atât și deprinderile copilului vor fi mai frumoase. Mai interesează

pe cineva în ziua de azi astfel de aspecte ? Uitați-vă cu atenție în jurul dumneavoastră! Ce vedeți ?...

😀😀😀💙💛💗

De ce emite creierul unde ?

Cu toții știm că encefalograma are la bază receptarea celor cinci feluri de unde emise de creier.

Dacă am înțeles corect, natura nu face nimic peste ceea ce îi este necesar la desfășurarea proceselor biologice normale.

Mai știm câte ceva și despre biocurenții existenți la nivelul ochilor sau al urechilor sau la cei ce comandă funcționarea inimii.

Oare de unde ne vine această formă de energie, numită și suflarea de viață și cine anume închide întrerupătorul vieții ?

De ce emite creierul neapărat aceste unde ? Cine le recepționează ?

Iată-ne ajunși pe Lună fără a găsi o explicație a acestui fenomen al biocurenților. Sau?...

😀😀😀💜💛💗

De la lume adunate... Vorbește corect cu tine însuți

Într-una dintre lecturile mele am găsit textul care urmează la care invit cititorul atent și onest să mediteze căci merită:

Eu - (nume cititor) - sunt cinstit, inteligent, cu un scop bine stabilit, organizat, responsabil, implicat și punctual.

Sunt extrem de motivat, optimist, entuziast, pozitiv, concentrat și nu trebuie să mă mâne nimeni de la spate.

Sunt hotărât, competent, disciplinat, perseverent, cultivat, creator, plin de resurse și un membru al echipei care știe să aleagă corect.

Sunt inteligent emoțional, încrezător și un alergător de cursă lungă.

Sunt plin de energie, mă stăpânesc perfect, am o imagine de sine sănătoasă și mă descurc foarte bine.

Acestea sunt calitățile învingătorului și eu am fost născut să ajung învingător, și utilizându-le zilnic, îmi voi păstra avântul, asigurându-mi locul de muncă într-o lume în care așa ceva nu există.

De asemenea, toate aceste calități îmi vor da posibilitatea să obțin mai multe lucruri ce pot fi cumpărate cu bani, dar și din cele pe care banii nu le pot cumpăra.

NU UITA: Trebuie să fii înainte de a putea face și să faci înainte de a putea avea.
Procedeul de a vorbi cu tine însuți este parte integrantă a existenței.

De la lume adunate...un site de excepție

Îmi face o deosebită plăcere să aduc pe această cale la cunoștința celor interesați faptul că am descoperit cu cca trei luni în urmă, pe Internet, un site de o calitate, după opinia mea, deosebită.

Autorul acestui site este domnul profesor Eilender. Domnia Sa, ne oferă din belșug, celor interesați, originale picături de fericire. Oricum, parfumul, chiar și cel al fericirii, ca orice alt parfum, se folosește în mod normal doar cu... picătura.

Personal, sunt surprins în mod excepțional, fără exagerare, nu numai de varietatea temelor abordate ci și de alegerea unor citate parcă adresate special sufletului meu. Recunosc că unul din hobby-urile mele este colecționarea de citate și opinii interesante în care este posibil ca, în unele din ele chiar, să mă regăsesc. Dacă entuziasmul meu pare exagerat, este doar datorită faptului că aspectele menționate se mulează perfect pe gustul meu. „De gustibus”... Fiecare om are în privința gusturilor și a culorilor păreri și preferințe proprii, nu-i așa ?

Apreciez în mod deosebit și faptul că, după 42 de ani de catedră, domnul profesor nu suferă de pensionarită ci este în continuare extrem de util în informațiile pe care le oferă cititorilor săi cu o consecvență, după părerea mea, demnă de invidiat.

Remarc cu același entuziasm experiența și chemarea pentru consiliere a domnului profesor Eilender, citind cu atenție articolele redactate de Domnia Sa pe siteul:

„ www.utildestiut.ro”

Când simțiți nevoia unor picături de fericire nu ocoliți siteul amintit. N-o să vă pară rău.

Ce știu cu siguranță

În decursul scurtei mele excursii pe această frumoasă planetă albastră am aflat cât de puține lucruri cunosc, chiar și din tainele limbii mele materne, limba română.

Deși am intrat de cca doi ani în clubul celor cu 7 în față, am aflat, între timp, că-n foarte multe domenii sunt și astăzi un fel de Tufă de Veneția. De pildă, am aflat că nu știu cum se face un telefon mobil sau o ... ciorbă de burtă. Despre cârnațul de Pleșcoi, tot așa, n-am idee.  Iată o chestie pe care am curajul s-o recunosc sincer și chiar în public.

Nu-mi este rușine să-mi recunosc limitele. Din nefericire, aceste limite îmi blochează într-o oarecare măsură capacitatea de a fi obiectiv. Puținele informații pe care îmi este permis să le dețin, restul fiind informații inaccesibile publicului larg, din care fac și eu parte, sunt fundamentul convingerilor mele. Iată dar, doar unul dintre multele motive pe baza cărora mi-am format doar convingeri, perisabile desigur, care îmi susțin subiectivismul și percepția deseori eronată a realității.

Valorile mele chiar și cele morale, de pildă, au rămas undeva în urmă în raport cu încercarea de mondializare a tuturor noțiunilor și a opiniilor sub sintagma corectitudinii politice.

Dumnezeu, de exemplu, este pentru unii doar o... noțiune. Pentru alții, Dumnezeu este dragoste. O noțiune la fel de lipsită de conținut ca și conceptul de pace, dreptate sau adevăr. Dreptatea ca și adevărul este, în aparență, doar a celui mai puternic. In același context chiar și Dumnezeu este cosmetizat în diversele culori ale doctrinelor sistemelor religioase de pretutindeni. Despre iubire putem vorbi referindu-ne la iubirea de a fi mare, de a fi important. Chestia asta are ceva comun cu grandomania ?

Adevărul juridic, de exemplu, nu se poate confunda cu adevărul absolut. Este, din nefericire, doar o iluzie construită pe niște probe ce pot fi arse, îngropate, măsluite sau chiar eludate în funcție de interesele de culise ale precupeților dreptății. Subterfugiile juridice sunt la fel de actuale și de  ingenioase precum cele aflate la tot pasul în hala Obor. În sonora hală juridică,  menționată de avocatul și autorul Ionel Teodoreanu precupeții dreptății vând adevărul și dreptatea cu vestita balanță a dreptății fără controlul ISCIR.

Când Justiția a fost forțată să iasă în stradă, eu ca un simplu cetățean turmentat mă întreb: „Cu cine să votez ?”

Deci, ce știu cu siguranță este doar faptul că, domnul Andrei Pleșu într-o înțeleaptă resemnare amintea, citez: „Omul e prost! Fenomenal de prost!” Sărmanul om, în prostia lui, dar plin de sine, a ajuns să-și blocheze singur chiar și propria economie cică din cauza unui virus și asta... la nivel mondial. O fi acest virus, din anul crucial 2020, doar țapul ispășitor ?