Ce știu cu siguranță

În decursul scurtei mele excursii pe această frumoasă planetă albastră am aflat cât de puține lucruri cunosc, chiar și din tainele limbii mele materne, limba română.

Deși am intrat de cca doi ani în clubul celor cu 7 în față, am aflat, între timp, că-n foarte multe domenii sunt și astăzi un fel de Tufă de Veneția. De pildă, am aflat că nu știu cum se face un telefon mobil sau o ... ciorbă de burtă. Despre cârnațul de Pleșcoi, tot așa, n-am idee.  Iată o chestie pe care am curajul s-o recunosc sincer și chiar în public.

Nu-mi este rușine să-mi recunosc limitele. Din nefericire, aceste limite îmi blochează într-o oarecare măsură capacitatea de a fi obiectiv. Puținele informații pe care îmi este permis să le dețin, restul fiind informații inaccesibile publicului larg, din care fac și eu parte, sunt fundamentul convingerilor mele. Iată dar, doar unul dintre multele motive pe baza cărora mi-am format doar convingeri, perisabile desigur, care îmi susțin subiectivismul și percepția deseori eronată a realității.

Valorile mele chiar și cele morale, de pildă, au rămas undeva în urmă în raport cu încercarea de mondializare a tuturor noțiunilor și a opiniilor sub sintagma corectitudinii politice.

Dumnezeu, de exemplu, este pentru unii doar o... noțiune. Pentru alții, Dumnezeu este dragoste. O noțiune la fel de lipsită de conținut ca și conceptul de pace, dreptate sau adevăr. Dreptatea ca și adevărul este, în aparență, doar a celui mai puternic. In același context chiar și Dumnezeu este cosmetizat în diversele culori ale doctrinelor sistemelor religioase de pretutindeni. Despre iubire putem vorbi referindu-ne la iubirea de a fi mare, de a fi important. Chestia asta are ceva comun cu grandomania ?

Adevărul juridic, de exemplu, nu se poate confunda cu adevărul absolut. Este, din nefericire, doar o iluzie construită pe niște probe ce pot fi arse, îngropate, măsluite sau chiar eludate în funcție de interesele de culise ale precupeților dreptății. Subterfugiile juridice sunt la fel de actuale și de  ingenioase precum cele aflate la tot pasul în hala Obor. În sonora hală juridică,  menționată de avocatul și autorul Ionel Teodoreanu precupeții dreptății vând adevărul și dreptatea cu vestita balanță a dreptății fără controlul ISCIR.

Când Justiția a fost forțată să iasă în stradă, eu ca un simplu cetățean turmentat mă întreb: „Cu cine să votez ?”

Deci, ce știu cu siguranță este doar faptul că, domnul Andrei Pleșu într-o înțeleaptă resemnare amintea, citez: „Omul e prost! Fenomenal de prost!” Sărmanul om, în prostia lui, dar plin de sine, a ajuns să-și blocheze singur chiar și propria economie cică din cauza unui virus și asta... la nivel mondial. O fi acest virus, din anul crucial 2020, doar țapul ispășitor ?