sâmbătă, 20 iunie 2020

De la lume adunate... Despre deșertăciune


Printre lecturile mele preferate se numără și textele următoare:



Vanitas vanitatum et omnia vanitas (lat. „Deșertăciunea deșertăciunilor, totul e deșertăciune“) – așa începe cartea Eclesiastului, care, în întreg cuprinsul ei, nu-i decât o parafrazare a acestei păreri.

Consemnăm aici și versiunea latină, fiindcă poate fi deseori întâlnită în literatură și publicistică. „Lumea cotidiană e confruntată cu eternitatea în spiritul neiertătorului «Vanitas vanitatum»…“

O celebră poezie a lui Goethe, cu privire la deșertăciunea iluziilor omenești, poartă titlul: Vanitas ! vanitatum vanitas !



Aflăm, referitor la textul de mai sus și următoare:



«Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciune», sunt cuvinte care  uneori sunt citate în grecește sau latinește. Ele vin însă din ebraică ( Haveil havulim hacoil haveil ) și cu ele se începe cartea din Biblie cunoscută sub numele de Eclesiastul. Cartea a fost atribuită regelui Solomon, dar, după cum se pare, ea nu-i aparține, deoarece conține o seamă de aluzii la fapte petrecute cu multe secole după domnia acestui rege. Autorul a rămas anonim. Originea expresiei ar fi în psalmii lui David: „Omul e asemenea deșertăciunii, zilele lui sunt ca o umbră care trece“ (psalmul 144, versetul 4).



Dar parcă mai pline de putere sunt cuvintele din psalmul 103, versetele 14, 15 și 16:



„Căci El ştie din ce suntem făcuţi; Îşi aduce aminte că suntem ţărână.

Omul! zilele lui sunt ca iarba, şi înfloreşte ca floarea de pe câmp.

Când trece un vânt peste ea, nu mai este, şi locul pe care-l cuprindea, n-o mai cunoaşte.“



Sau și mai tari sunt cuvintele neprihănitului Iov:



„Gol am ieşit din pântecele mamei mele, şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat, şi Domnul a luat,  binecuvântat fie Numele Domnului!“



Dar, și-n franceză găsim un provesb asemănător care ne spune că: «Tout passe, tout casse, tout lasse» („Totul trece, totul se prăpădește, totul se istovește“). Cu alte cuvinte tot ceea ce e legat de viața omului nu-i decât vremelnic, șubred, trecător. Din nefericire, cimitirele sunt o... tristă realitate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu