O adresă foarte interesantă pentru cei ce vor să afle mai multe despre posibilităţile oferite de internet: Slalompenet.ro

Nu cred că o să vă pară rău.

DIN NOU CĂTE CEVA DESPRE POLITEŢE SAU RESPECT (XII)


Să cred că politeţea adevarată are ceva în comun cu eticheta scrobită a mondenităţii ? Eu cred că nu. Politeţea adevărată ar trebui să întovărăşească atitudinea fiecăruia dintre noi, purtarea noastră, felul nostru de a ne manifesta, nu numai în locaţiile unor instituţii, cluburi sau saloane ci şi pe stradă, pe stadioane, în piaţă, într-un local, în WC-ul public, în tranvai sau autobuz, tren sau căruţă.


Nu trebuie uitată nici intimitatea căminului, cu atat mai mult cu cât mulţi ş-au construit în ultimii 20 de ani vile luxoase demolându-şi însă nu o dată propriul cămin. Aşadar politeţea nu este doar un costum ce trebuie îmbrăcat doar la zile de sărbătoare; dimpotrivă ar trebui să fie haina cea comodă de toate zilele cu care să fim obişnuiţi.


Vom continua şi în viitor excursia noastră prin lumea celor politicoşi aducând astfel un omagiu celor cuviincioşi care au bunul-simţ să facă diferenţa dintre un cuvânt sau un gest pertinent şi unul impertinent. Aceşti oameni curajoşi vor menţine probabil politeţea nealterată. Este doar un mic pas către acel ideal de desăvârşită armonie.

DIN NOU CĂTE CEVA DESPRE POLITEŢE SAU RESPECT (XI)

Oare de ce a avut Isus o asemenea atitudine ? Probabil datorită faptului că era conştient de încărcătura emoţională pe care-l are fiecare cuvant. Această încărcătură emoţională n-ar trebui să ne modifice atitudinea dacă am cunoaşte normele elementare ale politeţii. N-am fii tentaţi aşa de repede să punem mâna pe piatră, nu-i aşa ? Chiar dacă totul sună utopic sau siropos, nu cred că există o altă sursă de supravieţuire. Întreaga lume se scufundă deja în marasmul creat de propriile ei iluzii. Dacă nu mă înşel, materialismul şi cinismul n-au absolut nimic comun cu respectul, nu-i aşa ?


Sărăcia sufletească a făcut şi va face mari ravagii şi în viitor atât în rândul celor săraci cu duhul cât mai ales în randul celor isteţi care se zice că sunt şmecheri şi ştiu să se descurce.


Oamenii deştepţi sunt… „oamenii bine, care n-au nevoie de lecţii de bună-cuviinţă ?“ Au toţi aceşti oameni bine cei 7 ani de acasă ?


Să-mi fie cu iertare, dar după părerea mea, politeţea, buna-cuviinţă, nu are nimic comun cu inteligenţa, cu cultura. Cu avuţia nici atât. Un arhimilionar cu o vastă cultură perceput de unii ca un „om bine“ poate fi în realitate doar un om grosolan şi stupid pe deasupra. Din nefericire lipsa de politeţe poate fi constatată din ce în ce mai mult şi în cercurile de intelectuali. De multe ori un om asa zis simplu şi nevoiaş, poate fi mai cuviincios decât un profesor universitar sau chiar decât un preşedinte de …

DIN NOU CĂTE CEVA DESPRE POLITEŢE SAU RESPECT (X)

Vorbind despre noţiunea de politeţe, întrebarea care se pune este: „Care este sensul pe care-l atribuim acestui simbol ?“ Este şi rămâne politeţea sau respectul doar un sentiment perisabil sau un principiu ?


Sa vedem acum cam ce ne-a arătat barometrul politeţii în ultimul timp ? Că există sensibile variaţii. Evenimente mai de demult sau evenimente mai recente ne-au permis să apreciem aceste variaţii. Exemple ? La diverse surse ale mass-mediei au aparut expresii de genul: „ X sau Y este un porc mincinos !“ Ca să nu mai vorbim despre politicosul şi uzatul cuvant „prostănac“ folosit în sediile unor partide. Oare, chiar avem conducatorii pe care-i merităm ?


Şi când te gândeşti că, în sensul celor amintite, acelaşi Isus învăţa umanitatea elementarele reguli de politeţe spunând, citez: „Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său, va cădea sub pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: "Prostule!" (sau Prostănacule) va cădea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: "Nebunule", va cădea sub pedeapsa focului gheenei.

DIN NOU CĂTE CEVA DESPRE POLITEŢE SAU RESPECT (IX)

Nu cred că se poate vorbi despre noţiunea de respect în condiţiile în care acest termen este total izolat şi scos din contextul principiului armoniei. Sunt multe elemente care fac parte integrantă din acest tot unitar numit armonie. Printre ele se află deci şi politeţea sau respectul. Constat că se doreşte în ultimul timp să se promoveze de către omenire, în ansamblul ei, o acţiune de sistare a indiviziunii asupra principiului armoniei. Se urmăreşte ca la ieşirea din indiviziune asupra acestui tot unitar denumit principiul armoniei, fiecare nou proprietar distinct să rupă prin subterfugii de orice gen, în mod arbitrar, pe cai ocolitoare, cât mai mult din acest principiu, special divizat, în speranţa că astfel va deţine în proprietatea sa privată monopolul asupra întregului adevăr. Iluzii pierdute. Cu poporul şi pentru popor cum rămâne ? Iar vorbe goale ?


A ajuns politeţea sau respectul să fie doar o simpla anexă facultativă, născocită de personajele spilcuite ale diverselor saloane, cluburi sau alte locaţii impunătoare aşa cum îşi închipuie încă foarte mulţi ?


Se poate înţelege prin „om politicos“ acel ţanţoş ridicol al cărui comportament este condus doar de regulile unui convenţionalism rigid ? Avem exemple de asemenea oameni penibili ?

DIN NOU CĂTE CEVA DESPRE POLITEŢE SAU RESPECT (VIII)

Asistăm cumva astăzi sub noul nor de ceaţă promovat la nivel mondial la construirea unei noi Bastilii a mileniului trei amplasată pe fundaţia noii dictaturi aşa zisă a legii ? Ce se întâmplă cu cei care eludează în continuare legile ? Nu mai există magistraţi corupţi ? Se mai poate ajunge să fie confundată o sală de judecată cu balanţa dreptăţii ? Cum mai poate vedea zeiţa dreptăţii adevărul atâta timp cât este mereu legată la ochi ? Cum poate crede o lume materialistă şi cinică că va putea construi o societate bazată pe respect, adevăr şi dreptate ? Dreptatea cui ? Adevarul cui ? Doar al celor puternici care sunt deasupra legilor ? Se poate realiza adevăratul respect prin constrângerea impusă de dictatura unor legii care se tot modifică din 5 în 5 ani, cu sau fără ordonanţe de urgenţă, sau prin modificarea Constituţiei în funcţie de diversele interese de partid ? Sau poate din convingerea venită dintr-o educaţie morală şi o politeţe autentică ?

„Noi vrem respect !“, strigă unii, chiar şi azi, pe diverse canale ale mass-mediei fără însă a definii în contextul cererilor lor care este sensul real al acestei noţiuni. A ajuns să devină politeţea la fel ca şi iubirea doar un sentiment perisabil folosit ca surogat în locul unui principiu ? Sunt aceste principii negociabile ?

DIN NOU CĂTE CEVA DESPRE POLITEŢE SAU RESPECT (VII)

Ignorând prezenţa lui Cristos şi a virtuţilor creştine în mintea şi în inima sa, omului modern al începutului de secol XXI, nu i-a rămas decât posibilitatea de a-şi căuta singur, mereu şi mereu, identitatea. Tocmai când credea şi el, acest om fără Dumnezeu, că o scoate la capăt, după căderea Bastiliei, se gasi unul ca Marx, spre exemplu, care mută capătul mai încolo… şi construi cu ajutorul simpatizanţilor săi o nouă Bastilie.


Au existat unii care au visat şi chiar mai visează şi astazi pe ascuns că vor aduce în lumea debusolată: libertatea, egalitatea şi fraternitatea. Ei vor să construiască probabil un nou turn Babel. Cu ce fel de cărămizi se încumetă ei să ridice această construcţie a viitorului ? Care este calitatea unor astfel de cărămizi ? Sunt ele doar cărămizi făcute din chirpici care vor fi luate de apele diverselor furtuni viitoare ? S-au demonetizat şi aceste noţiuni de: libertate, egalitate si fraternitate pentru care mulţi au fost omorâţi în spiritul promovarii acestor idei, ca de altfel şi multe alte idei şi noţiuni ce au apărut şi au dispărut de-a lungul istoriei ? Sunt şi acestea doar iluzii pierdute ?

DIN NOU CĂTE CEVA DESPRE POLITEŢE SAU RESPECT (VI)

Principiul armoniei nu cred că se poate construi fără încredere reciprocă, iubire, politeţe (respect), moralitate, etc. Sunt toate acestea doar cuvinte fără valoare ?

În acelaşi context se pune în discuţie şi puterea naţiunilor de a se subordona intereselor unei uniuni de state. Se va desfiinţa şi identitatea naţională odată cu desfinţarea graniţelor de stat ? Nu cred. Mai repede tind să cred că interesul naţional va domina interesul comunităţii dintre diversele state. Profetul Daniel vorbeşte în acelaşi context despre încercarea unei uniri care în final va eşua lamentabil. La fel ne avertizează şi Apocalipsa. Deci îcotro se îndreapta cu adevărat lumea în care trăim ? Totul va fi bine ? Vom iesi din criză ?

Omul care minte chiar şi sub acoperire diplomatică, sau care fură chiar şi voturi sau ucide chiar şi cu vorba, care devine astfel, după părerea mea, un model sau un exemplu de neurmat nu este din nefericire într-un continuu proces de dezumanizare (descompunere) ? Ce pot învăţa de la aceste aşa zis modele generaţiile tinere care urmează ?

DIN NOU CĂTE CEVA DESPRE POLITEŢE SAU RESPECT (V)


După opinia mea pot spune că omenirea şi-a pierdut în mare parte umanitatea devenind materialistă şi cinică. Deci nu văd cum vor putea apare la orizont condiţiile pentru realizarea unei atmosfere de pace şi linişte mondială, chiar şi în condiţiile în care ni se va impune un guvern mondial sau o nouă ordine mondială. În contextul actual se observă cum această relaţie este boicotată permanent, pe toate căile. Ce va putea face în viitor omenirea fără o hartă şi o busolă ? Unii au ars deja toate hărţile ca să şteargă urmele trecutului. Alţii au defectat busolele ca să arate cu degetul mai mult către est. Alţii au devenit lupi răpitori îmbrăcaţi în haine de miei, purtând titlul de preoţi sau pastori. Mercenari cu simbrie. Fiecare foloseşte acum o altă unitate de măsură a greutaţii, proprie, dictată de propriile interese, în aşa zisa balanţă a adevărului sau a dreptăţii.

DIN NOU CĂTE CEVA DESPRE POLITEŢE SAU RESPECT (IV)

A găsit omul drumul către pacea interioară ? Poate garanta cineva că va exista o pace mondială ? Atâta timp cât omul nu-şi găseşte pacea interioară (sufletească) din cauza diverselor frustrări venite din dorinţa lui de a fi mare sau de a fi important sau în urma concurenţei cu concetăţenii săi, nu poate participa la edificarea unei păci mondiale autentice, nu-i aşa ? Eu cred că doar ne amăgim dacă sperăm altceva. Ceea ce seamănă omul aceea va culege.

Suspiciunea bazată pe neîncredere, care generează în acelaşi timp şi nevoia de control duce la acea relaţie care se exprimă şi prin motto-ul: „Controlul este bun, încrederea este mortală.“ La ce a dus lipsa de respect ? Se poate vedea peste tot. Oamenii sunt incurajaţi să se suspecteze să se spioneze reciproc, etc., de cştre cei ce vor să deţină controlul. Se practica tot mai des lovirea cu laşitate pe la spate. In faţa îţi servesc un surâs teatral, iar pe la spate îţi înfig stiletul între omoplaţi. Fac tratate ca să aibă timp de înarmare, se dezinformează prin minciună şi manipulare, iar prin viclenie jefuiesc drepturile altora, minţind că ar apăra valorile umanităţii. Mai are omenirea pretenţia că deţine adevărul peren ? Care este actualul sistem de valori al omenirii ?

DIN NOU CĂTE CEVA DESPRE POLITEŢE SAU RESPECT (III)

Cristos spunea: „ În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea “. Experienţa trăită de multe generaţii de la naşterea lui Isus şi până azi ne confirmă din nefericire doar faptul că odată cu trecerea timpului: „Omul a fost este şi va rămâne doar lup pentru om“. Principiul haitei de lupi se pare că a pus stăpânire pe relaţiile dintre oameni. Cu alte cuvinte, omul practică altceva decât o relaţie bazată pe principiul iubirii, al adevărului, al moralităţii, al respectului reciproc, etc. Din nefericire se poate constata ca printre altele şi respectul, sinonim cu politeţea, a rămas undeva în urma evenimentelor confirmate de realitatea ultimilor 20 de ani.

Acest edificiu al relaţiei armonioase între oameni nu s-ar fi putut construi fără geamuri sau uşi sau fără cărămizi sau pietre, nisip şi ciment. Ca să putem vorbi de o relaţie solidă trebuie să punem peste fundaţia umanităţii caramizi fără de care nu se poate vorbi despre o construcţie impunătoare. Astfel, în contextul amintit, ar trebui chiar şi în treacăt să amintim de acele cărămizi numite respect (politeţe) sau integritate morală.

DIN NOU CĂTE CEVA DESPRE POLITEŢE SAU RESPECT (II)

Relaţia amintită, după percepţia lumii creştine autentice, se susţine că este singurul raport între oamenii plăcuţi lui Dumnezeu care se bazează pe iubire, respect şi încredere şi care poate asigura atât pacea interioară cât şi mult visata pace mondială. Din experienţa tristă a ultimilor 2000 de ani se pare că altă cale nu poate duce la o pace adevarată.

Cum primeşte lumea creştină sarbatoarea naşterii lui Cristos ? Traieşte principiile morale ? Minte mai puţin ? Fură mai puţin ? Jefuieşte mai puţin ? Ucide mai puţin ? Este mai politicoasă ?

În treacăt fie spus, vorbind despre pacea mondială, Biblia avertizează pe orice cititor al ei asupra faptului că omul singur, fără Dumnezeu şi fără Cristos nu poate realiza acest deziderat. Doar Cristos, susţine Biblia, va fi acela care va aduce pe pământ mult dorita pace mondială şi nicidecum omul.

DIN NOU CĂTE CEVA DESPRE POLITEŢE SAU RESPECT (I)

Stimate cititoare si stimaţi cititori,

Fiecare om onest cu sine şi cu cei din jur doreşte, în măsura în care poate şi are acces la suficiente informaţii, să aprecieze corect realitatea în care trăieşte indiferent de meridianul pe care se află.


Marii gânditori şi filozofi ai lumii indiferent de orientare au sperat de-a lungul vremurilor că homo sapiens va ajunge să trăiască cândva într-o relaţie de armonie desăvârşită cu sine şi cu semenii săi.

Şi Isus, mântuitorul lumii, a cărui zi de naştere o va sărbătorii în curând lumea creştină, a slujit acestui ideal. El a definitivat acum 2009 de ani proiectul pe baza căruia a fost construit acel edificiu măreţ al unei relaţii de desăvârşită armonie cu Tatăl, cu Duhul Sfant şi cu semenii săi.

Suntem cu adevărat într-o criză ? Da ?

Chiar există această criză sau este numai o problemă de percepţie individuală ?

Sau poate că s-au produs câteva mutaţii în sistemul de valori al fiecăruia ?

Dacă mă uit cu atenţie pământul ne dă încă grâu.
Cerul ne dă încă ploaie.
Pomii fructiferi ne dau încă fructe.
În magazine rafturile sunt încă pline.
La piaţă se vând produse la mâna a doua chiar şi a treia.
Bişniţa este în floare.
Şi peste tot se vorbeşte sau se cântă despre iubire, despre respect, despre adevăr. Ba unii chiar pretind că ei cred şi-n iubirea dumnezeiască.

De unde dar atâta criză ?
Aaaa !!! Poate este vorba despre o criză morală ? Dar de fapt care-i definiţia moralităţii ?
Dar în afară de moralitatea creştină oare câte moralităţi mai sunt ?