DIN NOU CĂTE CEVA DESPRE POLITEŢE SAU RESPECT (III)

Cristos spunea: „ În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea “. Experienţa trăită de multe generaţii de la naşterea lui Isus şi până azi ne confirmă din nefericire doar faptul că odată cu trecerea timpului: „Omul a fost este şi va rămâne doar lup pentru om“. Principiul haitei de lupi se pare că a pus stăpânire pe relaţiile dintre oameni. Cu alte cuvinte, omul practică altceva decât o relaţie bazată pe principiul iubirii, al adevărului, al moralităţii, al respectului reciproc, etc. Din nefericire se poate constata ca printre altele şi respectul, sinonim cu politeţea, a rămas undeva în urma evenimentelor confirmate de realitatea ultimilor 20 de ani.

Acest edificiu al relaţiei armonioase între oameni nu s-ar fi putut construi fără geamuri sau uşi sau fără cărămizi sau pietre, nisip şi ciment. Ca să putem vorbi de o relaţie solidă trebuie să punem peste fundaţia umanităţii caramizi fără de care nu se poate vorbi despre o construcţie impunătoare. Astfel, în contextul amintit, ar trebui chiar şi în treacăt să amintim de acele cărămizi numite respect (politeţe) sau integritate morală.