DIN NOU CĂTE CEVA DESPRE POLITEŢE SAU RESPECT (IX)

Nu cred că se poate vorbi despre noţiunea de respect în condiţiile în care acest termen este total izolat şi scos din contextul principiului armoniei. Sunt multe elemente care fac parte integrantă din acest tot unitar numit armonie. Printre ele se află deci şi politeţea sau respectul. Constat că se doreşte în ultimul timp să se promoveze de către omenire, în ansamblul ei, o acţiune de sistare a indiviziunii asupra principiului armoniei. Se urmăreşte ca la ieşirea din indiviziune asupra acestui tot unitar denumit principiul armoniei, fiecare nou proprietar distinct să rupă prin subterfugii de orice gen, în mod arbitrar, pe cai ocolitoare, cât mai mult din acest principiu, special divizat, în speranţa că astfel va deţine în proprietatea sa privată monopolul asupra întregului adevăr. Iluzii pierdute. Cu poporul şi pentru popor cum rămâne ? Iar vorbe goale ?


A ajuns politeţea sau respectul să fie doar o simpla anexă facultativă, născocită de personajele spilcuite ale diverselor saloane, cluburi sau alte locaţii impunătoare aşa cum îşi închipuie încă foarte mulţi ?


Se poate înţelege prin „om politicos“ acel ţanţoş ridicol al cărui comportament este condus doar de regulile unui convenţionalism rigid ? Avem exemple de asemenea oameni penibili ?