DIN NOU CĂTE CEVA DESPRE POLITEŢE SAU RESPECT (VIII)

Asistăm cumva astăzi sub noul nor de ceaţă promovat la nivel mondial la construirea unei noi Bastilii a mileniului trei amplasată pe fundaţia noii dictaturi aşa zisă a legii ? Ce se întâmplă cu cei care eludează în continuare legile ? Nu mai există magistraţi corupţi ? Se mai poate ajunge să fie confundată o sală de judecată cu balanţa dreptăţii ? Cum mai poate vedea zeiţa dreptăţii adevărul atâta timp cât este mereu legată la ochi ? Cum poate crede o lume materialistă şi cinică că va putea construi o societate bazată pe respect, adevăr şi dreptate ? Dreptatea cui ? Adevarul cui ? Doar al celor puternici care sunt deasupra legilor ? Se poate realiza adevăratul respect prin constrângerea impusă de dictatura unor legii care se tot modifică din 5 în 5 ani, cu sau fără ordonanţe de urgenţă, sau prin modificarea Constituţiei în funcţie de diversele interese de partid ? Sau poate din convingerea venită dintr-o educaţie morală şi o politeţe autentică ?

„Noi vrem respect !“, strigă unii, chiar şi azi, pe diverse canale ale mass-mediei fără însă a definii în contextul cererilor lor care este sensul real al acestei noţiuni. A ajuns să devină politeţea la fel ca şi iubirea doar un sentiment perisabil folosit ca surogat în locul unui principiu ? Sunt aceste principii negociabile ?