De la lume adunate... Despre deșertăciune

Printre lecturile mele preferate se numără și textele următoare:

Vanitas vanitatum et omnia vanitas (lat. „Deșertăciunea deșertăciunilor, totul e deșertăciune“) – așa începe cartea Eclesiastului, care, în întreg cuprinsul ei, nu-i decât o parafrazare a acestei păreri.

Consemnăm aici și versiunea latină, fiindcă poate fi deseori întâlnită în literatură și publicistică. „Lumea cotidiană e confruntată cu eternitatea în spiritul neiertătorului «Vanitas vanitatum»…“

O celebră poezie a lui Goethe, cu privire la deșertăciunea iluziilor omenești, poartă titlul: Vanitas ! vanitatum vanitas !

Aflăm, referitor la textul de mai sus și următoare:

«Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciune», sunt cuvinte care  uneori sunt citate în grecește sau latinește. Ele vin însă din ebraică ( Haveil havulim hacoil haveil ) și cu ele se începe cartea din Biblie cunoscută sub numele de Eclesiastul. Cartea a fost atribuită regelui Solomon, dar, după cum se pare, ea nu-i aparține, deoarece conține o seamă de aluzii la fapte petrecute cu multe secole după domnia acestui rege. Autorul a rămas anonim. Originea expresiei ar fi în psalmii lui David: „Omul e asemenea deșertăciunii, zilele lui sunt ca o umbră care trece“ (psalmul 144, versetul 4).

Dar parcă mai pline de putere sunt cuvintele din psalmul 103, versetele 14, 15 și 16:

„Căci El ştie din ce suntem făcuţi; Îşi aduce aminte că suntem ţărână.

Omul! zilele lui sunt ca iarba, şi înfloreşte ca floarea de pe câmp.

Când trece un vânt peste ea, nu mai este, şi locul pe care-l cuprindea, n-o mai cunoaşte.“

Sau și mai tari sunt cuvintele neprihănitului Iov:

„Gol am ieşit din pântecele mamei mele, şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat, şi Domnul a luat,  binecuvântat fie Numele Domnului!“

Dar, și-n franceză găsim un provesb asemănător care ne spune că: «Tout passe, tout casse, tout lasse» („Totul trece, totul se prăpădește, totul se istovește“). Cu alte cuvinte tot ceea ce e legat de viața omului nu-i decât vremelnic, șubred, trecător. Din nefericire, cimitirele sunt o... tristă realitate.

O precizare pentru distinsul vizitator al acestui blog

Distinsă Doamnă,

Distinse Domn,

Vă mulțumesc pentru onoarea și răbdarea de a-mi citi opiniile care urmează.

De la început trebuie făcută o precizare. Așa cum zice Marcus Aurelius: „Ceea ce auzi e o opinie, nu adevărul. Ceea ce vezi e o perspectivă, nu realitatea.“ Totul e subiectiv, pare a ne sugera în citatul său Marcus Aurelius. Deci, cred că nu vă este cu supărare că s-ar putea să avem percepții diferite asupra aceleiași realități, nu-i așa ?

Mulțumesc pentru înțelegere.

Sergiu Marius Popilian

De la lume adunate... Educația copilului (I)

Un admirabil autor, Dr. Constantin Colonaș, scria probabil prin anii 40 următoarele, citez:

„E o chestiune de mare gingășie a știi să pătrunzi în sufletul copilului, pentru a-l face  

să rodească acolo, sămânța binelui și a purtărilor alese.”

Norocul autorului menționat a fost acela că: n-a apucat timpurile anilor 50 când se intra în sufletul

ființelor umane cu... bocancii. Despre cele trăite în așa zisele țări civilizate în timpul celui de al II-lea 

Război Mondial sau prin Vietnam s-au scris tone întregi de cărți, dar din nefericire bestia din om nu a

dispărut nici măcar în zilele noastre. De ce? Deoarece a avea milă de cineva este considerat ca fiind

un moment de slăbiciune.

Sistemele religioase, de pildă, prin ciobanii mercenari care le slujesc au alungat pe Dumnezeu din

sufletele oamenilor, mercenarii promovând doar interesele și doctrina celor ce-i plăteau. Așa a

dispărut, după opinia mea, încet dar sigur, afectivitatea sau compasiunea din sufletul uman. Ea a fost

ușor înlocuită cu violența verbală a cuvintelor purtătoare de emoții.  

Sunt de acord cu ideea că educația copilului o face mai întâi familia, apoi școala și societatea. Din ce

motive ? 

„Familia e fundamentul pe care se clădește și se șlefuiește dintru început, tot acel

            conglomerat de atavice porniri pe cari le aduce cu dânsul noul venit. Fi-va oare această operă un

               monument de fală, ori o hâdă alcătuire gata a se  nărui? Asta depinde de meșteșugul cu care familia a știut a

              dura acest prețios monument.”

Din nefericire și azi se mai întâlnesc mentalități distructive de genul „se descurcă el cumva”.  Sunt

gânduri promovate de acele medii familiale care, de pildă, conform unor așa-zise tradiții obligă pe

tânăra de 15 ani să devină mamă. Este tânăra de 15 ani formată să devină cu adevărat mamă? Cu cât

mediul familial este mai curat, cu atât și deprinderile copilului vor fi mai frumoase. Mai interesează

pe cineva în ziua de azi astfel de aspecte ? Uitați-vă cu atenție în jurul dumneavoastră! Ce vedeți ?...

😀😀😀💙💛💗

De ce emite creierul unde ?

Cu toții știm că encefalograma are la bază receptarea celor cinci feluri de unde emise de creier.

Dacă am înțeles corect, natura nu face nimic peste ceea ce îi este necesar la desfășurarea proceselor biologice normale.

Mai știm câte ceva și despre biocurenții existenți la nivelul ochilor sau al urechilor sau la cei ce comandă funcționarea inimii.

Oare de unde ne vine această formă de energie, numită și suflarea de viață și cine anume închide întrerupătorul vieții ?

De ce emite creierul neapărat aceste unde ? Cine le recepționează ?

Iată-ne ajunși pe Lună fără a găsi o explicație a acestui fenomen al biocurenților. Sau?...

😀😀😀💜💛💗

De la lume adunate... Vorbește corect cu tine însuți

Într-una dintre lecturile mele am găsit textul care urmează la care invit cititorul atent și onest să mediteze căci merită:

Eu - (nume cititor) - sunt cinstit, inteligent, cu un scop bine stabilit, organizat, responsabil, implicat și punctual.

Sunt extrem de motivat, optimist, entuziast, pozitiv, concentrat și nu trebuie să mă mâne nimeni de la spate.

Sunt hotărât, competent, disciplinat, perseverent, cultivat, creator, plin de resurse și un membru al echipei care știe să aleagă corect.

Sunt inteligent emoțional, încrezător și un alergător de cursă lungă.

Sunt plin de energie, mă stăpânesc perfect, am o imagine de sine sănătoasă și mă descurc foarte bine.

Acestea sunt calitățile învingătorului și eu am fost născut să ajung învingător, și utilizându-le zilnic, îmi voi păstra avântul, asigurându-mi locul de muncă într-o lume în care așa ceva nu există.

De asemenea, toate aceste calități îmi vor da posibilitatea să obțin mai multe lucruri ce pot fi cumpărate cu bani, dar și din cele pe care banii nu le pot cumpăra.

NU UITA: Trebuie să fii înainte de a putea face și să faci înainte de a putea avea.
Procedeul de a vorbi cu tine însuți este parte integrantă a existenței.

De la lume adunate...un site de excepție

Îmi face o deosebită plăcere să aduc pe această cale la cunoștința celor interesați faptul că am descoperit cu cca trei luni în urmă, pe Internet, un site de o calitate, după opinia mea, deosebită.

Autorul acestui site este domnul profesor Eilender. Domnia Sa, ne oferă din belșug, celor interesați, originale picături de fericire. Oricum, parfumul, chiar și cel al fericirii, ca orice alt parfum, se folosește în mod normal doar cu... picătura.

Personal, sunt surprins în mod excepțional, fără exagerare, nu numai de varietatea temelor abordate ci și de alegerea unor citate parcă adresate special sufletului meu. Recunosc că unul din hobby-urile mele este colecționarea de citate și opinii interesante în care este posibil ca, în unele din ele chiar, să mă regăsesc. Dacă entuziasmul meu pare exagerat, este doar datorită faptului că aspectele menționate se mulează perfect pe gustul meu. „De gustibus”... Fiecare om are în privința gusturilor și a culorilor păreri și preferințe proprii, nu-i așa ?

Apreciez în mod deosebit și faptul că, după 42 de ani de catedră, domnul profesor nu suferă de pensionarită ci este în continuare extrem de util în informațiile pe care le oferă cititorilor săi cu o consecvență, după părerea mea, demnă de invidiat.

Remarc cu același entuziasm experiența și chemarea pentru consiliere a domnului profesor Eilender, citind cu atenție articolele redactate de Domnia Sa pe siteul:

„ www.utildestiut.ro”

Când simțiți nevoia unor picături de fericire nu ocoliți siteul amintit. N-o să vă pară rău.

Ce știu cu siguranță

În decursul scurtei mele excursii pe această frumoasă planetă albastră am aflat cât de puține lucruri cunosc, chiar și din tainele limbii mele materne, limba română.

Deși am intrat de cca doi ani în clubul celor cu 7 în față, am aflat, între timp, că-n foarte multe domenii sunt și astăzi un fel de Tufă de Veneția. De pildă, am aflat că nu știu cum se face un telefon mobil sau o ... ciorbă de burtă. Despre cârnațul de Pleșcoi, tot așa, n-am idee.  Iată o chestie pe care am curajul s-o recunosc sincer și chiar în public.

Nu-mi este rușine să-mi recunosc limitele. Din nefericire, aceste limite îmi blochează într-o oarecare măsură capacitatea de a fi obiectiv. Puținele informații pe care îmi este permis să le dețin, restul fiind informații inaccesibile publicului larg, din care fac și eu parte, sunt fundamentul convingerilor mele. Iată dar, doar unul dintre multele motive pe baza cărora mi-am format doar convingeri, perisabile desigur, care îmi susțin subiectivismul și percepția deseori eronată a realității.

Valorile mele chiar și cele morale, de pildă, au rămas undeva în urmă în raport cu încercarea de mondializare a tuturor noțiunilor și a opiniilor sub sintagma corectitudinii politice.

Dumnezeu, de exemplu, este pentru unii doar o... noțiune. Pentru alții, Dumnezeu este dragoste. O noțiune la fel de lipsită de conținut ca și conceptul de pace, dreptate sau adevăr. Dreptatea ca și adevărul este, în aparență, doar a celui mai puternic. In același context chiar și Dumnezeu este cosmetizat în diversele culori ale doctrinelor sistemelor religioase de pretutindeni. Despre iubire putem vorbi referindu-ne la iubirea de a fi mare, de a fi important. Chestia asta are ceva comun cu grandomania ?

Adevărul juridic, de exemplu, nu se poate confunda cu adevărul absolut. Este, din nefericire, doar o iluzie construită pe niște probe ce pot fi arse, îngropate, măsluite sau chiar eludate în funcție de interesele de culise ale precupeților dreptății. Subterfugiile juridice sunt la fel de actuale și de  ingenioase precum cele aflate la tot pasul în hala Obor. În sonora hală juridică,  menționată de avocatul și autorul Ionel Teodoreanu precupeții dreptății vând adevărul și dreptatea cu vestita balanță a dreptății fără controlul ISCIR.

Când Justiția a fost forțată să iasă în stradă, eu ca un simplu cetățean turmentat mă întreb: „Cu cine să votez ?”

Deci, ce știu cu siguranță este doar faptul că, domnul Andrei Pleșu într-o înțeleaptă resemnare amintea, citez: „Omul e prost! Fenomenal de prost!” Sărmanul om, în prostia lui, dar plin de sine, a ajuns să-și blocheze singur chiar și propria economie cică din cauza unui virus și asta... la nivel mondial. O fi acest virus, din anul crucial 2020, doar țapul ispășitor ?