De la lume adunate... Despre succes și...pofta de grandoare.

 

În esență, textul care urmează a fost redactat ca o modestă completare la tema abordată de domnul profesor Eilender cu scopul de a aduce cititorului interesat câteva picături de fericire.

Mulțumesc și pe această cale domnului profesor Eilender pentru interesantele idei despre succes, prezentate în textul din 12 septembrie pe siteul domniei sale: www.utildestiut.ro. 

Tema aleasă de autor este, după opinia mea, extrem de vastă și de complexă.

Ca urmare, rog pe distinsa cititoare sau pe prietenul cititor să-mi permită câteva gânduri apărute pe marginea textului menționat.

Printre modestele mele lecturi am găsit mai multe idei care, după părerea mea, ar putea avea legătură cu tema amintită. Sunt idei menționate în cărțile sale de către distinsul autor Dale Carnegie. 

Dar iată câteva dintre ideile mereu actuale, deși au fost scrise parcă prin 1927:

De pildă, am aflat de la Dale Carnegie că există multe nevoi care se cer satisfăcute, dar există una „care este arareori mulțumită și totuși tot atât de adâncă, tot atât de poruncitoare ca și foamea. Este năzuința, este ceea ce Freud numește „dorința de a fi mare“. Este ceea ce John Dewey numește „dorința de a fi important“.“

„Această dorință de a fi important nu există la animale. Este chiar una din principalele deosebiri ce există între ele și om“, ne reamintește autorul menționat.

„Tatăl meu, de pildă“, spune Carnegie, „avea o fermă în Missouri, unde creștea porci frumoși și vite cornute. Le ducea la toate bâlciurile și concursurile agricole și căpăta premii mereu. Acasă el agăța pe un pătrat mare de muselină alba toate panglicile albastre ale triumfurilor sale. Și când veneau musafirii, desfășura prețioasa muselină, punându-mă să țin eu de un capăt, în timp ce el ținea de celălalt, ca să îngăduie asistenței să-i admire trofeele.
Porcii se arătau cu desăvârșire indiferenți la răsplată, dar tatăl meu era încântat; fiindcă îi întărea sentimental importanței sale.“

„Dacă străbunii noștri n-ar fi avut într-înșii această dorință nestinsă de a fi mari (să fi fost doar tot un fel de alergare hedonică???!!! – n.m.), civilizația n-ar fi existat, căci, fără ea, am fi rămas asemenea dobitoacelor.“

„În chip inconștient, pentru a ne afirma importanța noastră, cumpărăm ultimul model de mașină (pentru unii chiar și în zilele noastre este un gest purtător de prestigiu – n.m.), ținem să vedem cutare film sau citim cutare carte, sau să facem publice cu complezență succesele școlare ale copiilor noștri.“

„Spune-mi cum îți satisfaci pofta ta de grandoare“, continua Dale Carnegie, „și îți voi spune cine ești… În asta se dezvăluie caracterul nostru. Asta este semnificația la un om. John D. Rockefeller, între altele, a zidit în China, la Peking, un spital modern pentru îngrijirea milioanelor de nenorociți pe care nu-i văzuse niciodată. Dimpotrivă, Dillinger și-a manifestat importanța făcându-se gangster, asasin, spărgător de bănci.“

 „Urmărit de polițiștii care îl vânau în Minnesota, el se repezi într-o zi la o fermă, strigând: „ Eu sunt Dillinger !“ Era mândru de a fi inamicul public numărul 1. „Nu vă voi face rău, zicea el, dar sunt Dillinger“.

Deosebirea cea mai caracteristcă între Dillinger și Rockefeller nu este felul în care și-au afirmat importanța ?“

Ce este până la urmă succesul? O ascensiune, o strălucire, un moment din viața omului. Apoi urmează, din nefericire, şi prăbuşirea, curând trecând şi “împărăția” noastră, precum cea a împăratului Napoleon.

“Totul este deşertăciune şi goană după vânt”, ne aminteşte înțeleptul Solomon pe paginile inspirate ale Cărții Cărților.