CUM SE POATE ÎNŢELEGE DEMOCRAŢIA ? (VI)

Apoi mergem mai departe şi auzim că legea este expresia voinţei generale şi că nimeni nu este deasupra legii. Mai auzim şi că poporul este fundamentul autorităţilor publice. A ajuns oare balanţa dreptăţii să funcţioneze aşa de bine încât să se confunde cu sălile de judecată ? Cum a ajuns zeiţa justiţiei legată fiind mereu la ochi să controleze daca balanţa pe care o are în mână mai funcţionează normal ? L-a lăsat pe popor să verifice balanţa ? Sau este legată la ochi şi totuşi în mod paradoxal poate vedea măcar cu un ochi mai liber ? Dar daca totuşi zeiţa este de fapt oarbă şi nu mai are cum să vadă balanţa ? Ce a pus zeiţa pe celălalt talger când balanţa a ajuns să se încline prea tare într-o parte ? Poate a pus voinţa plină de consens a poporului ? Nu mai există probleme în justiţie după cum pretind unele voci ? De fapt, până la urmă, constatăm că nu este nimic nou sub soare căci într-un mod asemănător se întâmpla şi cu 200 de ani înainte, cam pe la 1789, când poporul era îmbătat şi atunci cu sintagme de genul: „Libertate, egalitate, fraternitate.“ Tot atunci se pare că a apărut şi ideea iluminată de drept al omului. Restul este istorie.

Pentru că am amintit de libertate şi egalitate, oare pot merge împreună, spre exemplu egalitatea cu libertatea iniţiativei ? Dubla subordonare naţională şi europeană ar putea limita libertatea omului ? Îşi mai poate tăia un simplu cetăţean, spre exemplu, porcul de crăciun ?