CUM SE POATE ÎNŢELEGE DEMOCRAŢIA ? (IV)

În contextul celor amintite a apărut pe piaţă tot mai mult ideea care susţine că mai nou democraţia pretinde să acorde numărului autoritatea care aparţine de drept meritului. Deci se pare că a apărut un conflict între noţiunea de număr care a ajuns să se opună noţiunii de merit. Ori, dacă stau să mă gândesc mai bine, ideea de merit se asocia cândva cu noţiunea de aristocraţie adevărată. A nu se confunda cu ceea ce defineşte mass-media în ultimii 20 de ani prin sintagme de genul „baroni locali“. Nu vorbesc aici de aristocraţia proletară a timpurilor noastre ci de vechea aristocraţie, chiar şi cea de pe vremea grecilor, căreia i se asocia cândva pe deplin şi eticheta de cea mai bună, chiar şi după criteriul virtuţii.

Nu pot să nu reamintesc şi faptul că peste ideea de număr a fost lipită şi ideea de a aprecia pseudovaloarea cuiva printr-un mic sau o bere prin care se urmărea de fapt manipularea urnei. Deci s-ar putea să avem în faţa noastră o nouă formă de manifestare a virtuţii ? Turismul electoral merită doar pomenit în treacăt căci face parte din acelaşi decor. De fapt mijloacele pentru obţinerea numărului şi nicidecum a valorii sunt deja mediatizate prin declaraţii publice de genul: „Ei au ştiut să fure mai bine ca noi“. Mi se pare deci, dacă nu mă înşel, că însăşi măria sa hoţia a ajuns la rang de virtute. Este o mare cucerire, nu-i aşa ?

Apoi încep să am probleme de vocabular şi datorită confuziei voite ce se face tot mai des între termeni ca relativ şi absolut sau majoritate şi consens.