CUM SE POATE ÎNŢELEGE DEMOCRAŢIA ? (III)

Pe tema ideii de democraţie s-au făcut şi se mai fac nenumărate speculaţii de către diverse ideologii, adică cu alte cuvinte se spun şi fel de fel de minciuni. Unele ideologii, spre exemplu, aplică formula precum că democraţia ar fi guvernarea poporului, prin popor, pentru popor sau susţin că democraţia ar fi un sistem în care poporul domneşte dar nu guvernează.

Personal, am ajuns însă în urma atâtor variante de interpretare în faţa unei dileme, la fel ca cetăţeanul turmentat al lui nenea Iancu. Adică sunt pus în faţa unor raţionamente silogistice care pot pune în discuţie şi două alternative contradictorii, dintre care trebuie aleasă una, deşi amândouă duc la acelaşi rezultat. Cu alte cuvinte am ajuns într-o situaţie în care mă întreb sincer: „Oare urna de vot chiar a adus sau va putea aduce cândva cu adevărat mult visata democraţie ?“ Sau ideea de democraţie este doar rezultatul unui raţionament amăgitor plin de premize false ?
După părerea competentă a specialiştilor, democraţia a ajuns să aibă ca fundament doar cantitatea de votanţi şi nicidecum calitatea alegătorilor. Este cantitatea (numărul) mai importantă decât calitatea ? Poate adevărul, legea, dreptul sau justiţia să depindă de un număr de oameni care vor să se ridice împotriva altora care, la rândul, lor vor să rămână la locul lor ? Este opinia mulţimii o eroare care prin înmulţire suferă de o mutaţie genetică care riscă să devină adevăr ? Când vorbim de democraţie este aceasta sufragiul universal sau doar apanajul unei majorităţi ?