CUM SE MAI POATE ÎNŢELEGE DEMOCRAŢIA ? (II)

Foarte des, mai ales în ultima vreme, am citit sau am auzit din diverse surse şi despre cuvântul dezinformare. Această noţiune, datorită unei dese utilizări a ei în ultimii 20 de ani, a intrat în limbajul curent al oamenilor, aceştia devenind mai atenţi şi mai conştienţi de faptul că dezinformarea este primul pas necesar pentru a da şi a lua ţeapă. Oamenii au devenit conştienţi că au devenit nişte ţinte într-un război ce nu cunoaşte pacea. Este războiul ţepelor.

Astăzi au apărut pe scară largă, pe toate meridianele, o serie de termeni specifici zilelor noastre printre care, aşa cum am amintit şi cuvântul dezinformare. Numai că într-un anumit sens prin dezinformare se schimbă şi cursul unei acţiuni, prin crearea unor false probleme, pentru a abate atenţia opiniei publice de la acţiunile sau planurile reale ale cuiva. Astfel tocmai am intrat pe făgaşul unui alt termen numit diversiune. Alături de cuvântul diversiune poate sta şi sensul de a înşela pe cineva, profitând de anumite împrejurări, pentru a trage foloasele dintr-o anumită situaţie. Astfel am ajuns la cuvântul speculă din care derivă şi noţiunea de speculaţie. Nu trebuie deloc neglijat în acest context al speculaţiei şi termenul de minciună cu care se înrudeşte. Iar despre minciună auzeam cândva, chiar de la mass-media, că ar avea mai multi fraţi gemeni cum ar fi: minciuna prin promisiune, sau minciuna prin distorsiune, sau minciuna prin diversiune, sau minciuna prin omisiune. Tot acest ansamblu de termeni se regăsesc din nefericire şi în mult mediatizata democraţie a zilelor noastre.